06 iulie 2009

Leapsa cine sunt eu?

Preluata de la Santiaggo.

1. Daca ar fi sa fac un muzeu al propriilor mele accesorii sociale*, ce exponate as vedea pe raftul meu?

atitudinea "I dont give a fuck", zambete fortate, conversatii de complezenta

(*Accesorii sociale = Lucruri, relatii, oamenii, atitudini care nu ma definesc si de care m-am inconjurat pentru ca “asa trebuie”.)
2. De ce le mai tin inca in viata mea?

ma ajuta sa ma confrunt cu cei din jurul meu, sa imblanzesc fiara vietii

3. Care ar fi acele experiente, oameni, relatii, obiecte pe care le-as lua intr-o carte despre mine?

as lua toate experientele, bune si rele, cartea vietii mele ar fi fada fara toate in ea. am regrete si mandrii, am plans si am ras, asa k as lua totul. si daca sunt prea multe, eu vreau o enciclopedie:)

*** Leapsa merge mai departe la toti cei care citesc insemnarea asta. Daca n-ai blog, poti sa scrii intr-un comentariu. ***

Michael Jackson

RIP!
O lume intreaga regreta un mare talent, o personalitate care si-a pus amprenta putrenic pe sufletele a catorva generatii. Nu am fost nicodata un fan infocat, insa apreciez melodiile lui. Melodiile mi-au placut f tare, nu imi placea de el k personalitate. Dar cine sunt eu sa judec? El trebuia sa faca fata atator provocari...
Oricum eram prea mica sa inteleg ce fenomen era el. Scriu despre el pt k am o amintire legata de "el" sa zicem, sau de numele lui.
Aveam o colega si prietena care era innebunita dupa el. Si aveam o poza cu el, era nebunia posterelor, pozelor in diferite ipostaze (si Michael era pe departe idolul toturor femeilor).Colega imi zce " da mie poza te rog"(k ea mititica era politicoasa din fire).Eu: "Hm, nu-ti dau nimik ea a mea". Ea: "da tie nu iti pasa, mie da" . Eu: "mda". Si am aruncat-o la gunoi, da in pubela mare. Ea a vrut sa o recupereze.Eu m-am enervat. Si uite asa ne-am certat noi legat de Michaek Jackson. Acum imi pare rau, inteleg mai bine fenomenul si il privesc cu alti ochi.
May he rest in peace!Respect for his work!

05 iulie 2009

LOVE?!?

I have a lot of nerve to even start the subject.
But I was just thinking these days about this feeling, state of mind and soul, whatever u wanna call it. How do u achieve it?
Butterflies in the stomach, sleepless nights, laughs, tears?
It would be perfect to find the recipe- and than just add what it takes and have IT.
I guess it doesn't work like that: no, no, no! God forbid smth was simple in this life.
One must struggle, strive, fight......
Wish it was like maths: A+B=love. Take John, add Mary=get love. But u take John, Mary is pissed of cause she wants another Mary nowadays and the result is a big BULSHIT.Or ,u take John, add Mary and then John fucks up and instead of getting love....u get hate.
Mmmm, one has to work some tricks, do some magic or...... settle for smth in return like some kindness or ....

Blogurile

Imi plac unele bloguri extrem de tare.
Ma bucur k niste oameni creativi se decid sa scrie ce le debiteaza mintea numai pt k eu, cateva zile mai tarziu sa dau din greseala peste ce au scris ei si sa rad k bezmetica( sau dupa caz sa raman impresionata sau sa zic WTF?).
Comunicarea asta scrisa in spatiul virtual are si ea beneficiile ei: unii se exprima, altii se impresioneaza.
Descopar alte puncte de vedere si vad lumea k o mare autoservire: si imi aleg eu ce vreau! Azi vreau salata de bancuri de pe blogu' lu X-ulescu, mai pe seara vreau shaorma cu poezii de pe site-ul unui poet indragostit si dimineata vreau o cafea cu aroma de pamflet.
Scrieti baieti, orice numa' scrieti!!!

30 iunie 2009

Last days at school!


Ten months have passed.
I was reluctant in the beginning and now I feel nostalgic.
It was a good experience: I met nice teachers and also nice students.
Teenagers are special. They always have lots of energy and are full of optimism.
I taught them English but I also had to learn something from them. I learned to keep an open heart, to smile and enjoy every moment, to play and to share information.
They were great: all of them. Of course I had some very energetic students who weren't always willing to pay attention- but in the end we were friends and shaking hands.
I felt a special connection with some of them and I guess I will always remember them, as they were my first students.

11 iunie 2009

Cate mame?

Vineri dupa-amiaza in spatele blocului.Soare, iarba verde, un parc pt copii, cam 25 de copii afara.Fete, baieti, unii se joaca baschet, unii de-a v-ati ascunselea, unii sotron si tot asa...
Cam 10 blocuri au feresterele cu vedere la parculet.
Deodata, se aude un glas cristalin f determinat: Mamaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!(de cateva ori..)
Intrebare: Cate mame ar trebui sa apara la ferestre?

09 iunie 2009

Abou life

I have been reading an interesting book lately and I even have a favorite quote from it, one that I would like to share with others.
So, here it goes:
"Each person who ever was or is or will be has a song. It isn't a song that anybody else wrote. It has its own melody, it has its own words. Very few people get to sing their own song. Most of us fear that we cannot do it justice with our voices, or that our words are too foolish or too honest, or too odd.So people live their songs instead."(Neil Gaiman "Anansi Boys").