?

Sunt trista, foarte trista. Si ce? mi-am facut-o cu mana mea- o merit. E vina mea k sunt trista. Ma simt ca pe un pat rece de spital- de morga. Ma simt fara identitate intr-o lume rece si rea. Sau poate nu lumea e asa- asa sunt eu uneori. Da asa sunt. Totul pare asa indepartat, oameni, idei , concepte, vise- nimik nu mi se pare realizabil. Totul parca s-a naruit. Puzzle-ul meu nu are oare finalitate- de fiecare data parca pierd o bucatica sau poate ma pierd in peisaj? Sunt atatea intrebari la care nu am raspuns- oricum ma simt debusolata, pierduta, abandonata. Stiu k totul e rezultatul alegerilor si actiunilor mele- si asta e cel mai trist- sa stiu k am facut-o cumva intentionat. Nu am facut nimik concret si poate am facut oricum prea mult. Dezamagesc persoane, pierd notiuni si imi incalc niste limite- e oare drumul spre pierzanie sau e doar o iesire in peisaj- oare doar am "derapat"- exista lumina aia de la capatul tunelului? Si daca exista e si pt mine? O merit eu? Cand imi vine sa zambesc automat ma gandesc k nu merit asta- asta e pt oamenii valorosi care apreciaza ceea ce au- pai si ce eu nu sunt? Nu mai stiu raspunsul la intrebarea asta. Parca sunt pierduta. Peste toate s-a asezat o perdea- nu e de zapada- e o nebuloasa a ideilor mele, a actiunilor mele care ma intristeaza si ma indeparteaza de mine. M-as dedubla sa ma vad din exterior( poate ar fi mai usor)- what's wrong? . Vreau raspunsuri- spre ce ma indrept? unde am gresit? de ce? exista ceva bun si pt mine?Parca nu invat nimik , traiesc totul la intamplare, sunt indiferenta cu mine si cu ceilalti pana ma dau cu capu de pragul de sus- de cate praguri e nevoie ?Ce sa fac?